Psihologia de doliu și studii sociologice în domeniu au demonstrat faptul ca pentru familia îndoliata corpul neînsuflețit are o importanta capitala. Începerea perioadei de doliu este strict legata de aspectul corpului neînsuflețit și buna lui conservare care permite desfășurarea unor momente specifice ca: privegherea,bocetul,jelitul și procesiunea de înmormântare. Manifestarea pe deplin a acestora duce la încheierea relației cu defunctul și acceptarea trecerii în neființa a unei persoanei dragi. Un rol capital în aceste momente este încredințat serviciilor de pompe funebre.Familia îndoliata încredințează acestor profesioniști în domeniu toate etapele înmormântării. Câți operatorii funerari se gândesc la faptul ca eșuarea în una din aceste etape tehnice ca de exemplu: aspectul exterior,igienizarea,îmbălsămarea corpului neînsuflețit face ca acceptarea dispariției unei persoane dragi sa producă mult mai multe efecte psihosociale care pot bascula astfel spre un doliu patologic ??? comentarii, ideii, sugestii, toate sunt bine venite. Putem dezbate acest subiect pe adresa de facebook :https://www.facebook.com/pages/SOS-Deces/446145942180397?ref=hl