Povestea unui batranel:L-am intanlit cu lacrimi in ochi in fata cimitirului cu un dosar in mainile tremurande.Gandindu-ma la suferinta bunicului meu atunci cand si-a pierdut iubirea l-am intrebat "Ce s-a intamplat?"Mi-a raspuns cu glasul tremurand ca si-a pierdut sotia.I-am inteles durerea si l-am intrebat daca il pot ajuta cu ceva.Am ramas uimita cand mi-a raspuns cu duritate in glas:"Sa ma ajuti?Si tu?Domnita de doua zile toata lumea ma ajuta!Rade ironic:Stateam cu inima franta la usa terapiei intensive cu speranta ca muierea mea nu va pati nimic in momentul in care a venit o asistenta spunandu-mi ca voi avea nevoie de o firma funerara motiv pt care mi-a dat o carte de vizita.Da,sotia mea a murit.Am sunat la numarul scris pe acea hartie,am mers cu durere in suflet la firma respectiva pt a aranja cele necesare inhumarii.A doua zi la morga spitalului am fost informat ca daca vreau sa fiu ajutat sa imi pot lua sotia trebuie sa apelez la firma funerara care stie exact ce are de facut,in caz contrar sa vin urmatoarea zi.Am acceptat,desi o alta firma astepta telefonul meu pentru a veni cu sicriul ales de mine.La doua ore am fost informat ca s-a decis de catre medicul anatomo-patolog,corpul sotiei mele sa mearga la SML pentru necropsie deoarece s-a stins din viata in primele 24h de la internare. Am fost trimis la Sectia de Politie pentru a obtine adeverinta necesara la SML.Aici mi s-a spus ca daca vreau sa evit costurile necropsiei trebuie sa cumpar cele necesare inhumarii de la firma care mi se recomanda.Am acceptat,desi nu intelegeam ce se intampla.Am mers la a treia firma funerara pt a alege al treilea sicriu ,dupa care am mers la SML unde ma astepta un domn pt "a ma ajuta".In sfarsit am reusit sa imi duc sotia la capela cimitirului,am aprins o lumanare si i-am luat doi trandafiri,stiti iubea florile.Am zis sa merg la preot pt a stabili ziua si ora inhumarii si ce sa vezi:Preotul imi spune ca imi recomanda o firma funerara care sa ma ajute cu cele necesare inhumarii.Cu ce sa ma ajuti domnisoara?"Am ramas fara cuvinte si nu am stiut ce sa ii raspund acestui batran simplu si cu o mare suferinta care i se citea in ochii inlacrimati.Oare,noi cei care prestam servicii funerare avem suflet?Oare ne dam seama ca ne batem joc de durerea oamenilor care isi pierd persoana iubita?Oare suntem constienti ca din dorinta de a castiga bani si putere calcam pe cadavre?Mi-a fost rusine sa spun acestui batran ca si eu detin o firma funerara.Tot ce am putut sa fac,a fost sa merg dupa un buchet de trandafiri pe care l-am asezat tacut langa batrana.Cred ca pentru prima data in trei ani de cand prestez in sistemul funerar realizez cat mizeri suntem noi oamenii!Am spus in nenumarate randuri ca nu exista scoala pentru a face funerare,dar ai nevoie obligatoriu sa fi SUFLET.